Tags

,

Drumul nu se mai termină, te simt din ce în ce mai departe și mă tem că s-ar putea să găsesc o hârtie la mare pe care scrie „Luluș a plecat la New York!” Dar poate hârtia o voi găsi într-o sticlă de apă agitată. Fac un popas după 4 ore de mers, mă temeam că am greșit drumul, dar drumul către tine îl știu cu ochii închiși, m-am gândit că aș putea ajunge și mai repede, dar tu te-ai aștepta să ajung cu gândul la tine și m-ai goni, poate. Ți-am dat bomboane Luluș, erai fericit, dar marea te-a chemat și ai plecat, eu te chem, lasă marea și pleacă, pleacă spre mine, căci dacă nu ești tu eu nu am de cine avea grijă…

-Domnișoară, sunteți bine?

-Dimineața-i la apus și seara la răsărit, nimic nu e bine și totul e gol. De cât timp ploua?

-V-am văzut de vreo oră, stăteați sprijinită de mașină, apoi a început o ploaie nebună, însă dumneavoastră nici gând să intrați în mașină, așa că am venit să vă iau, v-ați uitat prin mine, m-ați luat în brațe..

-Îmi pare rău! Nu știu!

-Apoi ați început să plângeți și m-ați strigat Luș apoi Luluș.

-Nu… nu știu…nu știu pe nimeni cu numele Luluș.

-Domnișoară, treziți-vă sunteți bine?

……

Acum stau lângă mine, și mă privesc, nu simt căldura nu simt nimic, Luluș mă strigă, cel mai probabil îi e foame, de m-aș putea trezi. Te rog trezește-te! Nu trebuie să stai aici, haide trezește-te, Luluș are nevoie de tine. De ar ști Luluș- de ce am flori de iasomie pe noptiera? Luluș a fost aici? Luluș s-a gândit la mine? Luluș am să vin…

De ce ai fugit Luluș cu Oscarul? Știi ce se întâmplă dacă nu îl am. Să nu începi să plângi, sunt supărată pe tine. Cu cine ai plecat, vreau să-mi spui? Știi că nu ai voie cu străinii. Nu ai voie să ai încredere în ei. Ți-am promis că nu voi face așa ceva și voi avea mereu grijă de tine. Știi că doar pe tine te iubesc. Se prea poate să mai fie o scăpare două, dar știi că mereu am fost doar noi doi.

Luluș stătea pe malul marii, apusul îl hipnotizase, plecasem din spital imediat ce m-am trezit, cine o fi pus florile de iasomie în cameră nu am aflat, dar sigur acela fusese strigătul lui. Îi era dor de mine, mă voia înapoi. Trebuie să existe o cale să îl fac pe Luluș să înțeleagă că acesta e pactul nostru, devenim dependenți unul de celalalt și nu cedăm în fața nimănui…

-Luluș ți-am adus ciocolată cu mentă, cum îți place. Am rupt floarea asta de iasomie. E floarea noastră Luluș, ea m-a chemat la tine.  Știa cumva că ești aici. Dar îmi pare bine că m-a adus la tine. Ai slăbit, unde ai mâncat și unde ai stat? Hai să mâncăm acum vom discuta când ajungem acasă.

Zilele-s senine, vom mai sta 5 zile, 5 zile pline de liniște, mă bucur că te-am găsit. Simt că am renăscut. O mie de suflete pe plaja asta, însă mi se pare atât de goală, iar când te am pe tine te văd însuflețit în o mie de trupuri, toate goale și toate pline de tine. Luluș, te-am iubit mereu. De 15 ani tot te iubesc, mâine e ziua ta. Și am să-ți zic ceva, tu ești singurul care poate să-mi ia oscarul, poți face o dramă întreagă pentru acel oscar. Și viața după oscar mereu va fi, va fi doar viața după oscar, plină de emoții, sentimente contradictorii, palme date vieții și sărutări furate în miez de noapte.

Haide mâine de ziua ta să schiem, ar fi ceva nou pentru tine, timp de 15 ani mi-a fost frică să te duc, am zis că zăpada te va orbi și nu vei mai ști să te întorci, dar poate tu știi să te întorci, poate noi suntem altfel, la un moment dat unul din noi va ceda, iar după prea mult timp suferința va fi mare, Luluș, copilul meu, uită ce ți-am zis azi, bucură-te  până când…

Advertisements