Rome, my love

S-a dezbrăcat de zâmbet. Încă o zi obositoare în care a fost obligată să lase impresia că e fericită. Fața o durea, iar pe zi ce trecea își simțea corpul din ce în ce mai lâncezit. Apartamentul ordonat prin care voia să ascundă zbuciumul din sufletul ei, dovedea rutina din viață.

De cum a intrat în casă, a verificat corespondența, apelurile pierdute, se retrăsese puțin din viața socială, iar acum mulți din vechii prieteni o mai caută. Își pregătește ca de obicei porția de salată și freshul de portocale. Chiar dacă nu mai e la modă, jazz-ul franțuzesc e singurul care o ademenește. Se așează pe taburetul primit de la bunica ei când s-a mutat în casă nouă și privește pierdută în zare. Miroase a liniște, în depărtare se aud zgomotele mașinilor, acompaniate de păsările care se bucură de primăvară.

N-a făcut nimic excepțional în viață, a excelat în tot ce și-a propus, dar sufletul ei încă tânjește după libertate. Uneori își imaginează cum fuge să prindă primul tren care pleacă din gară, neavând importanță unde. Și-a dat seama că nu a mers niciodată cu avionul, nu a plecat din țară sau allte lucruri mărunte pe care și-ar fi dorit să le facă, dar nu a avut când.

Are deschis de mult timp un cont de economii, pentru zile negre, dar modul organizat în care a trăit mereu nu i-a permis să aibă parte de ele. Fără să mai stea pe gânduri și-a aruncat câteva lucruri într-o geantă, a chemat un taxi, iar nu peste mult timp era în fața ghișeului cerând un bilet pentru primul avion care urma să decoleze, tocmai la Roma. Și își dă seama că avea acolo ceva de rezolvat de mult timp, pariu că e mâna destinului.

Cu mâinile înfrigurate, emoționată pentru curajul de care a dat dovadă se uită în jurul ei. Prima destinație: Roma, de acolo se va mai orienta ea. Se lipește de un domn cu care urmează să petreacă tot zborul. Îi e frică încearcă să râdă și să se detașeze, încep să povestească despre viață, despre viitor, trecut, cum ar fi fost dacă. Nu a știut și nici nu va mai ști niciodată cum îl cheamă, în final e ultimul lucru care conta.

Avionul și-a început ușor mersul, pe drumul tipic românesc, ziceai că ești cu căruța pe un drum de țară; cu emoțiile și cu o viață întreagă ce i-a trecut prin fața ochilor, l-a luat de mână și au decolat împreună. Era noapte, se îndreba cum Dumnezeu vede pilotul ceva pe bezna aceea, se ținea strâns cu mâinile de brațele scaunului, care i se părea că era căptușit cu ambalaje de gumă de mestecat, închise ochii și dintr-o dată zbura. Un șuier nebun cuprinse tot avionul, tremura din toate piulițele; murea de frică că la viteza și unghiul la care se ridicase se va dezmembra.

În 5 minute adormi, simțea cum plutește, cum iese din avion și pășește agale pe nori, se simte atât de ușoar, apăsarea a dispărut, nimic nu o mai trage în jos și începe să-și facă mii de planuri ca să ajungă mare. Se trezește cu viitorul asigurat, somnul în zbor a fost la fel ca cel pe un pat cu apă; privește în jur, fețele încruntate îi trădau pe cei pe care la capătul zborului îi așteaptă locul de muncă, pe care îl văd ca pe o necesitate ce îi ajută pe cei pe care îi iubesc și i-au lăsat în urmă, dar mai sunt și cei nerăbdători să-și înceapă vacanța pe pământ italian. Ea făcea parte dintr-o categorie specială, alunga rutina pentru a-și cunoaște originile, dar se va bucura în același timp de croissantul și cappuccino-ul din fiecare dimineață și de lipsa grijilor. Simțea că e i se cuvine oricât și nu se simțea vinovată din cauza asta. Urma să-și cunoască mama biologică, conațională. A fost crescută de doi oameni minunați, dar vestea adopției o dăduse peste cap, nu mai știa cine era, ce era, de ce se întâmplase asta, simțea că totul e o minciună și nici măcar nu-și putea explica de ce. Până atunci trăise permanent cu sentimentul că personalitatea ei, influențată dec ea a bunicilor și părinților ei nu era în totalitate a ei. Așa că era gata să accepte, să ierte și să ofere prezumția de nevinovăție pe care o meritau, mai mult sau mai puțin, celor care i-au dat viață și doar atât.

Simțea că drumul ăsta o va scoate din această stare, că va aduce ferecirea deplină pe care o căuta de când se știe.

Frumoasa Romă pe atât de răcoroasă dimineața pe atât de luminoasă și optimistă. Pinii neobișnuiți de înalți, ce te întâmpinau și te simțeai protejat în prezența lor; balcoanele și terasele scăldate de cele mai viu colorate flori, deja se imagina cum se va trezi dimineața și va sări din pat direct în balcon va sorbi din prospețimea florilor și va tremura la șoaptele blânde ale orașului. și se va încălzi cu un cappuccino în timp ce se va ghemui într-un șezlong din răchită, dulce Roma abia aștepta să o descopere.

Prima zi se anunța minunată, sub privirea atentă a soarelui vizitase toate locurile istorice ale Romei, o sorbise din ochi sperând să nu-i scape nimic, dar noaptea cu o personalitate duală te înfricoșa cu pericolele din Termini sau te îmbia cu culorile minuntate și cu o nouă viziune ce ți-o crea față de lumina zilei. Te transpunea automat în momentele istorice ce au cutreierat pâmântul, veteran al orașului. La fiecare colț te așteptai să vezi un soldat Roman, în Coloseum lupte între gladiatorim în ruinele forumului oameni îmbrăcați în togi greoaie de lână.

Via dei Fori Imperiali care lega Piazza Venezia de Colosseum era atent supravegheată de Iulius Caesar și Augustus. La lumina lunii se putu așeza pe băncuțe în fața lor și să le ceru câteva păreri despre politica externă fără ca celorlalți să le pară ciudat ce făcea ea. Îi oferi timpului respectul ei pentru că a conservat  macadamul, că a așteptat-o să vadă totul. Îi apare în minte imaginea Romei din avion, părea atât de părăsit, un muzeu și și-a dorit atât de mult să-l vadă liniștit, iar noaptea i-a oferit asta.

A3a zi Fontana di Trevi i s-a cel mai opulent loc văzut și a considerat că dacă ar fi persoană ar fi una bogată, cel mai bun confident sau chiar spiritul din lampă.

A încercat pe cât de mult a putut în aceste zile să nu intre în discuții personale, chiar dacă avea un milion de întrebări de pus simțea că știe ceea ce e important, că norocul a urmărit-o mereu că a fost dorită, iubită și crescută de doi părinți minunați și restul nu mai contează. Istoria dinainte tuturor celor nefaste i se părea la fel de îndepărtată ca cea a Romei și la fel de imposibil de schimbat.

Aflase tot ce era relevant, că e jumătate turcoaică și a învățat că ăsta e unul din multe lucrurile care o fac specială și că n-are de ce să se simtă singură, pentru că destinul avusese grijă să o ocrotească. La jumătatea timpului era gata să se ducă acasă, să-și îmbrățișeze părinții și să se simtă în sfârșit liberă.

A4a zi a fost la Vatican, s-a rugat în sinea ei, a mulțumit și și-a propus care vor fi primii pași ce va urma să-i parcurgă. Fiecare pas pe care îl făcea, cu cât scăpa mai mult de gândurile negre cu au frământat-o cu atât simțea cum se desprinde de sol și plutea. Zbura și era fericită.

Asculta promisiuni care știa că nu se vor împlini și nici nu-i păsa căci din partea unui om care dezamăgise constant nu se putea aștepta la mai mult decât și deja trecea de atribuțiile ei.

A fost la munte lângă Lazio și a înțeles la sfârșitul excursiei că oriunde ar fi în Roma vezi cerul și simți mirosul florilor proaspete acompaniat de cel al cappuccino-ului. În fiecare zi a gustat din zeci de sortimente de înghețată, nu o degusta, se hrănea cu rai, atât de răcoritoare și îi hidrata buzele ca un balsam de buze.

Drumul înapoi a fost anevoios, cu ploaie și într-un avion care apropae se descompunea – măcar dacă ai gustat istorie să o faci până la capăt – cum a ajuns pe pământul românesc a luat primul tren și s-a dus acasă, asta i-a lipsit cel mai mult, de astea avea nevoie, să-și aducă aminte cine e și din cauza cui e cine e.

Roma e acel loc unde cerul te îndrumă ce să faci.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s